În prezent există două tehnici de albire a dinților: tehnica ambulatorie și tehnica de chirurgie dentară intensivă, cu și fără agenți fotosensibili activi de sursă de lumină.
Albirea ambulatorie este indicată în cazurile în care dinții sunt întunecați în mod natural sau întunecați de pigmenții dobândiți din dietă, la fumători, la pacienții vârstnici, în principal, pentru a evita timpul prelungit în scaunul dentar, în dinții traumatizați sau afectați datorită utilizării unor medicamente precum tetraciclina și stomatologia fluoroză.
Marele avantaj al acestei tehnici este compatibilitatea cu țesuturile moi și costul său mai mic. Principalul dezavantaj este durata de timp necesară tratamentului, care este un factor de mare relevanță pentru mulți pacienți, care adesea optează pentru tehnica intensivă la medicul dentist, obținând astfel rezultate imediate. Un alt dezavantaj este necesitatea de a produce o matriță pentru gura pacientului pentru a obține tăvi individuale pentru aplicarea produsului. Aceste tăvi găzduiesc agentul de albire care conține Carbapol, oferind o eliberare mai lentă de oxigen, necesitând 6 până la 8 ore pentru a acționa. Potrivit pentru a fi efectuate pe timp de noapte.
Cu tehnica de albire a dinților cu laser efectuată în chirurgia dentară, se utilizează 6% până la 40% concentrație peroxid de hidrogen, care este activat ușor și/sau termic, determinând o creștere a eliberării oxigenului, ceea ce este mai sigur și mai confortabil pentru pacient, unde rezultatele vizibile sunt obținute cu doar o sesiune. Asocierea surselor de lumină are ca rezultat mai puțin timp necesar, deoarece atunci când lumina este proiectată pe gel, o fracțiune din acesta este absorbită, iar această energie este transformată în căldură, accelerând eliberarea radicalilor hidroxilici peroxid.
Cu toate acestea, eficacitatea acestei tehnici nu este încă consensuală, în ciuda interacțiunii fizico-chimice a luminii cu compusul de albire fiind cunoscut. Rezultatele clinice obţinute în cadrul unei singure şedinţe pot să nu fie durabile pe termen lung datorită instabilităţii culorii dintelui. La câteva luni după tratament poate exista o recidivă la culoarea originală. Un alt dezavantaj cunoscut este că ar putea fi potențial dăunător țesuturilor moi. Costul său este, de asemenea, mai mare.
O a treia posibilitate este albirea combinată, care reconciliază cele două tipuri de albire a dinților: o sesiune de albire în chirurgia dentară pentru o schimbare mai eficientă și rapidă a culorii inițiale a dinților și, ulterior, tratamentul este completat folosind procesul de albire la domiciliu, pentru a obține rezultatul final dorit. Această practică reduce timpul total de tratament și oferă o longevitate mai mare rezultatului final de albire. Cel mai mare avantaj al asocierii celor două metode este acela că permite atingerea albirii dinților și asigură pacientului un efect de lungă durată.
lé